Conform marelui liturgist român care a fost pr. prof. dr. Ene Braniște, Sfântul Maslu este „slujba sfântă prin care Biserica se roagă prin sfințiții ei slujitori, pentru sănătatea bolnavilor, acordându-le iertarea de păcate prin ungerea cu untdelemn sfințit” (Liturgica specială, București, 1980, p.426). Teologul grec Hristu Andruțos precizează că Maslul sau Oleoungerea este Taina de origine dumnezeiască prin care, ungându-se bolnavul cu untdelemn, se coboară harul divin și vindecă bolile lui trupești și sufletești (Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, traducere de dr. Dumitru Stăniloae, Sibiu, 1930, p. 426). Denumirea de „maslu” este de origine slavă, de la termenul vechi slav „maslo” care înseamnă „untdelemn”. Se mai întrebuințează și denumirea de „eleoungere” (ungere cu untdelemn”); grecii folosesc denumirea de „evhelaion”, adică slujba untdelemnului (”evhi-rugăciune și „elaion – untdelemn”). Tot ortodocșii greci folosesc denumirea de „taina celor șapte preoți” (Heptapadion), iar în rusește Maslul e cunoscut și sub denumirea de „soboravania” adică slujba adunării sau soborului preoților. La popoarele slave se folosește denumirea de „Sviatîi Elea” (untdelemn sfânt) sau „Eleosveșteniia” (sfințirea untdelemnului). Toate acestea ne arată că Taina Maslului este în primul rând ungerea bolnavilor cu untdelemn sfințit, însoțită cu rugăciunea rostită de preoții slujitori pentru vindecarea celor suferinzi de bolile lor trupești și sufletești. Pr. prof. dr. Dumitru Popescu precizează, în acest sens, că Taina Maslului vindecă suferința celor bolnavi prin adâncirea comuniunii lor cu Hristos și cu Biserica,Trupul tainic al Domnului.
Pr. dr. Constantin Leonte