Jurnalistul, poetul, eseistul și scriitorul Ioan Enache, fiu al parohiei noastre, a scos de sub tipar al doilea volum al seriei numită Cărțile pocăinței.
După "IUDACAINUL", volum de poezii religioase apărut la sfârșitul anului 2018, în care titlul definește pe omul contemporan incapabil să-și recunoască ispitele și căderile, spre a ajunge la pocăință și a obține iertarea lui Dumnezeu, la începutul verii 2020, poetul Ioan Enache ne aduce în atenție un nou volum: "Scrisori pe undele râului - Cartea a doua a pocăinței".
Versurile sunt de o deosebită profunzime ideatică și inspirație biblică, având "râul/apa" drept fir ce leagă cele 40 de scrisori în tonalitate psalmică. Prin acestea este surprinsă plângerea celui ce simte izvorul harului înveșmântându-l după cum apele botezului îmbracă pe pruncul ce iese din cristelniță, încercând să-l abată de pe urmele Iudacainului, urme ce-l îndepărtează pe om de Dumnezeu:
"Iudacainul a rânjit în privirile mele,
ca o fotografie veche în ramă.
- Tu mi-ai plagiat urmele, a zis el,
n-ai ratat călcătura niciuna.
Pentru ce mai ceri de Sus supliment de capcane?
Pribeag prin veacul de neguri,
ești încuiat pe tărâmul certării..." (Scrisoarea XII)
Despărțirea de păcat, de patimă, de Iudacain se împlinește prin propria abandonare și încredințarea în mâinile lui Dumnezeu:
"Recurs de anulare a osândei
am scris pe răni și-n suspine.
Și-acum aștept glasul Tău
să se odihnească pe zbuciumul apei,
însemnul că plângerea mea s-a ogoit ca un pui
în cuibul din palmele Tale." (Scrisoarea XL).
*********
"O; Bunule, iartă-mi trufia nesăbuită,
dar Te implor,
rânduiește să devin nimicul
din care Tu ai făcut totul,
poate o iau și eu de la capăt!" (Scrisoarea XXIX)